Așa, “prietenul”… știm cu toții despre ce vorbim aici 
Ascultă, eu am trecut prin divorț și am custodie partajată, deci înțeleg nevoia de a ști unde e copilul. Dar treaba cu “fără să știe” e complicată - și legal, și ca dinamică părinte-copil.
Cu eyeZy sau alte aplicații din astea, trebuie acces fizic la telefon pentru instalare. Și sincer? Chiar dacă tehnologia îți permite să o faci pe ascuns, eu am învățat că transparența funcționează mai bine pe termen lung. Am spus-o deschis la băiatul meu: “Hei, avem aplicația asta, e pentru siguranța ta, nu ca să-ți invadez viața.”
Da, o să se supere la început. Dar e mai ok decât să descopere singură și să pierzi orice urmă de încredibilitate.
Partea cu “nu răspunde clar” - bine, e adolescentă. Asta fac ei. Dar monitorizarea pe ascuns nu rezolvă problema de comunicare, doar o amână.